Presedintele Asociatiei Nationale a Psihologilor de Familie din România Conf.univ.dr. Mariana Caluschi
La această întrebare răspunsurile evidenţiază multitudinea de responsabilităţi şi funcţii ce revin unui asemenea specialist. Psihologul de familie, aşa cum îl concepem noi, acordă asistenţa psihologică multiplă familiei, sub formă de:
- evaluarea stării de sănătate psihică şi moral – civică a întregii familii;
- evaluarea dinamicii relaţiilor dintre membrii familiei de bază şi a familiei lărgite;
- evaluarea posibilităţilor multiple de evoluţie a familiei;
- consiliere educaţională la apariţia unor crize;
- orientare vocaţională şi consiliere în caz de somaj, pierderea capacităţii de muncă etc.;
- intervenţie primară sub forma colaborării predictive în stabilirea şi atingerea unor obiective prioritare cu membrii familiei;
- relaţionarea psihologului de familie cu medicul de familie, psihologul şcolar, psihologul clinician, psihoterapeutul de familie.
Unul din rolurile esenţiale ale psihologului de familie este acela de a schimba mentalitatea familiei şi a comunităţii în raport cu profesia de psiholog prin relaţionarea elementelor periferice a două reprezentări sociale: reprezentarea familiei, concepută ca nucleu al societăţii, caracterizată de iubire, responsabilitate şi dragoste pentru copii, părinţi, rude etc. şi reprezentarea socială a psihologului, perceput ca un medic de suflet, cu atribute ale profesiei de preot, clarvăzător etc. Prin dezvoltarea unei noi reprezentări sociale, aceea a psihologului de familie, credem că în timp va dispărea din vechea percepţie a profesiei de psiholog frica de a nu fi trimis la spitalul de nebuni, de a nu fi etichetat ca nebun, ca idiot, incapabil dacă ai relaţii cu psihologul. Această mentalitate, având conotaţie negativă, a fost înrădăcinată în timpul în care oamenii cu probleme de sănătate psihică sau de comportament deviant erau trimişi la psihologul clinician sau la spital, la medicul psihiatru.
Iniţiativa noastră de a introduce în Codul Ocupaţiilor din România a specializării “psiholog de familie”, promovată la Asociaţia Psihologilor din România în septembrie 2006, iar la Colegiul Psihologilor în martie 2007 s-a corelat cu fondarea la Iaşi a Asociaţiei Psihologilor de Familie. Membrii fondatori ai asociaţiei sunt cadre didactice de la Catedra de Psihologie a Facultăţii de Psihologie, Asistenţă Socială, Sociologie a Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi, studenţi şi absolvenţi ai aceleiaşi facultăţi.
Elanul şi energia fondatorilor sunt susţinute şi de interesul pentru această specializare al celorlalţi studenţi ai facultăţii şi al unor medici de familie. Preşedintele de onoare al Asociaţiei Psihologilor de Familie este prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, cunoscut cercetător în psiho-sociologia familiei.
La început de drum, scopul Asociaţiei este acela de a acorda asistenţă psihologică familiilor şi a contribui la optimizarea şi creşterea calităţii vieţii de familie în România.
La această întrebare răspunsurile evidenţiază multitudinea de responsabilităţi şi funcţii ce revin unui asemenea specialist. Psihologul de familie, aşa cum îl concepem noi, acordă asistenţa psihologică multiplă familiei, sub formă de:
- evaluarea stării de sănătate psihică şi moral – civică a întregii familii;
- evaluarea dinamicii relaţiilor dintre membrii familiei de bază şi a familiei lărgite;
- evaluarea posibilităţilor multiple de evoluţie a familiei;
- consiliere educaţională la apariţia unor crize;
- orientare vocaţională şi consiliere în caz de somaj, pierderea capacităţii de muncă etc.;
- intervenţie primară sub forma colaborării predictive în stabilirea şi atingerea unor obiective prioritare cu membrii familiei;
- relaţionarea psihologului de familie cu medicul de familie, psihologul şcolar, psihologul clinician, psihoterapeutul de familie.
Unul din rolurile esenţiale ale psihologului de familie este acela de a schimba mentalitatea familiei şi a comunităţii în raport cu profesia de psiholog prin relaţionarea elementelor periferice a două reprezentări sociale: reprezentarea familiei, concepută ca nucleu al societăţii, caracterizată de iubire, responsabilitate şi dragoste pentru copii, părinţi, rude etc. şi reprezentarea socială a psihologului, perceput ca un medic de suflet, cu atribute ale profesiei de preot, clarvăzător etc. Prin dezvoltarea unei noi reprezentări sociale, aceea a psihologului de familie, credem că în timp va dispărea din vechea percepţie a profesiei de psiholog frica de a nu fi trimis la spitalul de nebuni, de a nu fi etichetat ca nebun, ca idiot, incapabil dacă ai relaţii cu psihologul. Această mentalitate, având conotaţie negativă, a fost înrădăcinată în timpul în care oamenii cu probleme de sănătate psihică sau de comportament deviant erau trimişi la psihologul clinician sau la spital, la medicul psihiatru.
Iniţiativa noastră de a introduce în Codul Ocupaţiilor din România a specializării “psiholog de familie”, promovată la Asociaţia Psihologilor din România în septembrie 2006, iar la Colegiul Psihologilor în martie 2007 s-a corelat cu fondarea la Iaşi a Asociaţiei Psihologilor de Familie. Membrii fondatori ai asociaţiei sunt cadre didactice de la Catedra de Psihologie a Facultăţii de Psihologie, Asistenţă Socială, Sociologie a Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi, studenţi şi absolvenţi ai aceleiaşi facultăţi.
Elanul şi energia fondatorilor sunt susţinute şi de interesul pentru această specializare al celorlalţi studenţi ai facultăţii şi al unor medici de familie. Preşedintele de onoare al Asociaţiei Psihologilor de Familie este prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan, cunoscut cercetător în psiho-sociologia familiei.
La început de drum, scopul Asociaţiei este acela de a acorda asistenţă psihologică familiilor şi a contribui la optimizarea şi creşterea calităţii vieţii de familie în România.
